Generale

Nasterea naturala vs nasterea prin cezariana.

Le-am trait pe amandoua , pe prima fetita am nascut-o natural , travaliul a fost lung , am ajuns vineri la spital , au inceput sa am cheme la camera de garda de 3 sau 5 ori pe zi , controlul pe masa era insuportabil , sunt mica de statura am 1’55 cm , cu burtica mare de abia ma urcam pe masa, dar trebuia sa o fac pentru ca sa vericlficam starea bebelusului si cea a colului , si de vineri pana duminica aveam dilatatie de 2 cm , foarte greu ma dilatam si asta pentru ca este primul copil,lucrurile merg mai incet asa este lasat de natura ,,am fost dusa duminica seara in sala de travaliu , mi – sa pus o perfuzie cu oxitocina , si bum …am inceput sa simt contractiile zdravene , a durat ceva pana mi sa rupt apa cam pe la 10 jumate seara , asta dupa ce m-am chinuit de vineri seara pana duminica la 5 dupa amiaza , contractiile erau din ce in ce mai dureroase , iar cand a venit momentul sa se rupa apa ,simti cum burtica se intareste cand ti se rupe apa ,, simti ca se sparge un balon si tot lichidul se curge incontrolabil pe picioare ,se elimina o cantitate mare de lichid.
Dupa ,ce se rupe apa treaba devine serioasa ,contractiile nu te lasa sa iti tragi sufletul decat 5 minute ca interval erau destul de lungi 2 minute de cand se incorda burtica , si durea de imi venea sa ma urc pe pereti , dar imi controlam respiratia ca sa rezist , cand nu am mai putut respira normal ci doar sacadat de la atata efort ,mi sa pus masca cu oxigen , acum o sa ziceti pai , epidurala , hmm …da asama gandeam si eu inca de acasa sa o facem ,cu epidurala nu ma doare,nu simt contractiile , dar dupa ruperea apei treaba se misca repede , si doctorita mea mi-a spus ca nu este necear ma descurc foarte bine si oricum este prea tarziu pentru ea. Pe la 23:30 , nu mai puteam, imi venea sa imping ,dar nu aveam voie pentru ca nu eram suficient dilatata , riscam sa ma rup ,fiindca a iesit cu mana dreapta sub cap.Nu aveam forta sa strig dupa ele,asteptam mereu sa vina moasa sa vada ce fac,a venit pe la 23:45 , au inspectat zona si moasa , doctorita mea si doctorita profesor pe rand erau pe mine , apoi spune „copilul este pregatit este in canalul de nastere „, doctorita mea si moasa si-au luat echipamentul ,de protectie ,au obligatia sa poarte niste halate verzi sterile plus manusi, mi-au  ridicat picioarele mesei ,apoi ma leaga de picioare si imi spun la „urmatoarea contractie impingi” ,tragi aer in piept  si impingi adica te scremi asa cum faci cand mergi la baie , timp de 2 minute cat tine contractia, te ridici putin cu ajutorul barelor atasate de masa atat cat capul si sezutul sa se intalnesca ,ca la abdomene de altfel,dar fara zgomote pentru ca -i deranjezi pe ceilalti ,moasa imi spune ” hai, ca tu le simti, celelalte fete au avut epidurala, si nu simteau contractia ,a trebuit sa inping eu de pat pentru ele ca sa le ajut ,uitandu-ma pe ecranul care contoriza contractiile si pulsul bebelusului „,mi-am zis bine pot, dar eram epuizata de vineri,nu puteam dormi ,ma tot plimbam pe coridoare din cauza nelinistii si a contractiilor neregulate si a nerabdarii sa imi intalnesc puiul odata .doamne parca nu se mai termina.
In fine,am inpins de trei ori , a Patra cu ajutorul din partea moasei a iesit puiul meu si durerea sa oprit brusc ,dar a merita tot efortul in momentul in care am auzit-o plangand ,si cat de micuta este ,am admirat-o incontinuu fara sa sesizez ca eram si taiata , aveam epizotomie ,plus rupere de vagin din cauza ca a venit cu mana sub cap,nimic nu mai conta ,ma uitam la ea si simteam nimic, iar mrdicul meu ma cosea ,este putin horror stiu , andrenalina isi facea efectul la mine,abia dupa ce a terminat consultul fetitei ,si am pupat-o, am simtit durere la coasrrea din vagin , dar a trecut stiind ca o voi tine in sfarsit in brate, si primele 5 ore, le petreci in sala de travaliu ,imediat dupa nasterea,i-se permite taticului sa intre in sala sa te vada, si sa iti lase bagajul de maternitate,cele necesare tie si bebelului,apoi vei fii mutata in salon/rezerva si poti sa iti vezi bebelusul,toaleta se face in fiecare zi ,absorbantele pe care le recomand sunt lungi si groase isi fac treaba bine se gasesc la bebe tei ,nu sa te trezesti cu surprise pt ca lohiile curg abundent in primele 2 saptamanii,si se mai calmeaza pana in 6 saptamani,iar recuperarea dueaza tot atat,doare epizotomia in prima saptamana foarte tare abia poti sta in fund,apoi durerea se mai calmeaza .Pana in 6 saptamani,Laptele de instaleaza repede poti sa iti si alaptezi copilul exact dupa ce esti transferata in rezerva ,si iti vor aduce bebelusul , ,momente frumoase care vor ramane mereu in sufletul meu,ca sa avem ce povestii copiiilor nostri.
Nasterea prin cezariana este putun diferita ,pe fetita cea mica , nu planuiam sa o nasc prin cezariana , dar la 42 de saptamani,ea nu vroia sa vina pe lume ,la 40 de sapt ,aveam contractii neregulate ,dar nu ma dilatam deloc,la controlul de 42 de saptamani nu prea mai aveam lichid in uter, si nici ea in acest timp nu mai crescuse, asa ca doctorul meu a decis sa stau sub supraveghere si sa imi induca nasterea ,miscare si mult uleide ricin,o injectie cu calciu a repornit contractiile,nu erau asa dureroase si mi-am zis este a doilea copil ,sarcina este diferita poate asa trebuie sa fie,veneau ma controlau dar ,mai mult de 4 cm nu sa dilatata colul,plus ca aveam si rana pe col , nu vroiau sa riste ,sa ma forteze sa imi dea o perfuzie cu oxitocina sau sa imi rupa membranele ca sa declanseze nasterea ,oricum mare lucru nu prea avea cum sa ajute daca atatea ore nu sa intamplat minunea, au decis sa ma opereze ,pe la 8 dimineata cand sa produs schimbul de tura ,ii multumesc Doamnei doctor ,caci a ramas langa mine pana la final, si nu a plecat acasa ,chiar daca tura sa schimbat,primul meu medic era foarte repezita abia daca ma vizitat de 3 ori pana in momentul nasterii ,a doua Doctorita ma vizita cred de mai mult de 12 ori pana la operatie,conteaza foarte mult sprijinul pshihic,am stat pe perfuzie pana am intrat in sala ,fiindca mancasem ciocolata inainte ,nu aveam de unde sa stiu de operatie ,substanta ma ajuta sa nu fac complicatii in timpul operatie normal nu se mananca nimic inainte de operatie,imi era foarte frica ,iar Doctorul m-ia spus ca „va fii bine esti pe maini bune”,am asteptam la usa salii de operatie,am mers pe picioarele mele impereuna cu sotul meu care astepta cu sufletul la gura pe coridor , ma incurajat , neam strans in brate si m-ia dat curaj sa fiu tare,nu stiam ce ma asteapta abia cand sa deschis usa salii de operatie , 2 asistente , se spalau pe maini si see echipau in cealalta incapere,erau vreo 7 oameni in sala de la Doctorul meu,Doctorul de garda cu o alta Doamna doctor,doua asistente,neonatologul,anestezistul,Doamne inima imi batea cu putere, parca iesea afara din piept ,o asistenta m-ia luat camasa de pe mine, am ramas dezbracata complet,nu imi place expunerea asta,ba chiar ma irita ,”doar sotul meu are dreptul sa ma asa „, asa spuneam in gandul meu,apoi anestezistul imi explica cum va proceda,stand pe marginea masei in fund am simtit dintr-o data ca ma ia cu stare de lesin,o asistenta foarte draguta ma luat de maina si ma incurajat,cum ca totul va fii bine,sa ma gandesc la ceva frumos,fireste ma gandeam la copilul meu de acasa si la sotul meu dulce,asta ma ajutat mult sa depasesc momentul.

Anestezia epidurala,o simti,te pisca ,pur si simplu simti cum se scurge lichidul,apoi te intind pe masa ,iti trag paravanul ,ca sa nu mai vezi nimic dincolo de el,ramai doar tu si anestezistul cu o asistenta care incearca sa te tina de povesti,efectiv sa uiti ce se intampla dincolo de paravan,eu pur si simplu eram foarte agitata si simteam ce faceau acolo,nu ma durea,le trageam de maini pe cele doua doctorite ,una din ele fiind chiar doctorita mea,atunci anestezistul le=a spus sa se opreasca sa vada de ce simt si daca ma doare,concluzia era ca eram prea agitata.Asistenta si anestezistul stau la capul tau incercand sa iti creeze o stare mai relaxanta,dar oricat ma intrebau ei despre una si alta eu tot ma agitam ,am inceput sa respir sacadat ,anestezistul ma intrebat daca vreau oxigen,am zis,da.

Defapt ,masca ma adormit si m-am trezit in vag abia cand au scos-o,am auzit tipatul ei si abia trezita am vazut-o mi-au adus-o sa o pup,si au plecat cu ea,apoi am adormit din nou,trezandu-ma in terapie intensiva,unde sotul meu abia astepta sa ma trezesc.nu au voie mult la terapie asa ca a plecat in scurt timp stiind ca maine o sa-l revad.

Vei avea un saculet pe burtica ,plus o gramada de perfuzii ca sa elimini lohiile ,bineinteles sunt dureroase,perfuziile.Am dormit mai toata ziua ,eram inca amortita de la brau in jos ,fiindca sunt si mica de inaltime,dar a fost ok cand mi-au adusa sa o tin in brate ,foarte dragut din partea asistentelor,nu a stat la mine in brate decat 20 de minute maxim,apoi a fost dusa sus la neonatologie pana cand tu ca mama esti mobila si pot sa te deplasezi cu usurinta si sa poti sa o tii in brate,a doua zi m-am mobilizat usor m-am ridicat pe marginea patului si de acolo indoita in doua am mers in picioare,e foarte dureroasa senzatia,parca esti taiata in doua,poti manca tot a doua zi doar strecurat si iaurt ,nimic altceva,abia dupa 4-5 zile poti manca ceva consistent,dupa mobilizare esti mutata in salon si o sa iti aduca si bebelusul,fetita sa asezat usor la san ,cu ajutorul ceaiurilor pentru a stimula lactatia fetita a mancat foarte bine.

Daca tu si bebe sunte-ti bine,plecati acasa in 4-5 zile,recuperarea e mai greuta ca si la nasterea naturala pentru ca timp de 2-3 saptamani stai inca indoita,nu prea poti sa te apleci,nu poti sa iti ridici copilul in brate asa usor ,te misti mai greu ,sa nu mai spun de cel mare, care vrea si el in brate,lohiile trec cam in 3-4 saptamani ,perioada este mai scurta fata de nasterea naturala,cicatricea se vindeca in timp si trebuie mereu sa fie curata si bandajata timp de 0 saptamana pana iti vor scoate firele,concluzia este fie ca nasti natural sau prin cezariana tot doare nasterea ,dar momentul cand stii ca puiul tau este bine,totul este de domeniul trecutului,si sa nu te lasi doborata de sentimentul nu mai pot ,eu incercat sa adun ceva de pe jos cu ajutorul degetelor de picioare,maturam,faceam treaba mai incet ,dar tot o faceam.Nu ma dau batuta indiferent cat de greu imi este.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *