Bacterie periculoasa la un bebelus abia nascut.

Dupa , cum v-am promis,am deschis acest articol pentru a povestii cele mai dureroase momente traite acum 5 ani si 10 luni.

Dupa nasterea fetitei mele mari ,la 5 ore dupa ce sa nascut,mi-se promise-se de catre Moasa,ca ma va duce sa imi vad fetita la neonatologie,am asteptat cam aproximativ o ora ,Moasa nu avenit,in chimb a venit o ingrijitoare sa ma mute intr-un salon ,spunanu-mi ca mi-se va aduce si bebelusul.

Intre timp ,am fost si la magazin pentru ca ,pana venea din familie cu mancare imi era foame,sete,cand m-am intors nici urma de bebelus ,vedeam cum intrau patuturi cu bebelusi in saloanele alaturate ,dar la mine nu venea nimeni,a venit sotul,nasii si mama ,se facuse noapte si nu stiam ce se intampla cu bebelusul .Noroc ca vasu-se sotul o ingrijitoare si o intrebasem ce se intampla,ne promise-se ca va merge sa intrebe la neonatologie,in zece minute ingrijitoarea se intorse-se si ne spune ca ,bebelusul nostru este la terapie intensiva si cum de nu ne-a anuntat ,pentru ca sunt pe aceelasi coridor cu salonul meu,la o distanta de 2 saloane.

Speriati,ne-am dus intr-un suflet la usa terapiei intensive ,le-am spus cine suntem si cum ca nu ne anunta-se nimeni pana la ora asta,era destul de tarziu ,totusi,ne-au lasat sa o vedem,si acum dupa atata timp imi aduc perfect aminte,era intr-un pat ,langa ea erau numeroase aparate,nu avea decat oxigen la nasuc ,dormea era linistita , dupa vreo 10 minute ne-au scos din incapere si Doctorita ,ne spune ,au adus-o in terapie pentru ca avea un murmur in respiratie,incepuse sa se inegreasca ,nu respira normal,momentan o tinem pe oxigen si sigur isi va revenii si o sa o aducem in salon,terapia intensiva lasa mamele si tatii la o anumita ora, de 2 ori pe zi maxim o jumatate de ora,putin pentru ca un parinte ar vrea sa stea mai mult langa pruncul lui,mai ales in acele momente,erau multi bebelusi in terapie de la prematuri foarte mici pana la afectiuni cerebrale.

In noaptea aceea,m-am tot foit ,nu puteam dormi,abia asteptam sa vina la mine in salon,sa o stiu langa mine,dar nu afost asa,dimineata,cand am mers la programul de vizita imi spun ca fetita mea este adormita si intubata,sa agiatat foarte rau,si se simte mult mai rau fata de ieri ,nu mai poate respira singura,cand am vazut-o cu tuburile acelea pe gurita,sedata si aparatele aceelea pornite ,care mai scoteau cate un zgomot puternic de imi tresareau oasele,si daca intrebam asistentele imi raspunde-au sa o intreb pe doamna doctor,nu aveau voie sa spuna nimic,in cealalta tura era o asistenta draguta care incerca sa imi explice desi stia ca nu are voie sa spuna nimic,ce face fiecare seringa cu perfuzie contectata la aparat si cum se face tratamentuk bebelusului cu ele,una dintre pefuzii o alimentau artificial,sufetul iti este rupt in bucati ,o fiinta atat de micapoate indura atatea.

M-au spus la toate analizele cu speranta ca va iesi ceva la unele chiar foarte dureroase,analizele imi ieseau in regula,cei din terapie imi spuneau ca poate are meningita,sau cine stie ce bacterie periculoasa ,o supu-se pe micuta noastra si la punctie lombara ,in seara aceea facuse hemoragie interna,medicii filtrase sangele fetitei-napoi in corpui ei,dureros pentru o mama sa nu stie ce se intampla minut de minut,cu copilul ei.La un moment dat imi venise o colega noua de salon ,ea avea streptococ de tip b,nascuse natural isi facea griji de micut auzind ce se intamplase cu micuta mea,copilul ei era sanatos il testa-se ca mamica sa fie linistita,ma rugam zi si noapte pentru ca minuni Dumnezeu face.Decisem sa ne botezam fetita in spital nu stiam ce se poate intampla ,la botez eram doar eu prezenta si preotul,au uns-o cu mir cateva zile asistentele de la terapie,chiar daca ca prin minune dupa doua zile de la botez fetita mea dadea semne ca isi revine,cu o zi inainte a fost pusa pe un aparat adus din alta parte ,un aparat care pe mine ma socat cand l-am vazut,scotea un sunet foarte puternic si centrifuga plamanii copilului meu,cand sotul meu drag,a venit la ea in vizita nu la vazut,era doar adormita fara sa aiba acel aparat pe ea,dar nu mai era intubata.

A doua zi ,m-am dus ca de obicei in sala in care era patutul ei,si nu era acolo,nu va pot descrie ce am simtit ,am crezut ca mi-a cazut cerul in cap,ma gandeam la toate nebuniile,cand ma vazut o asistenta imi spune doamna fara griji,am mutat-o de acolo,cand am vazut-o treaza in patut dupa atat timp si avea doar furtunul de oxigen la nas pe care-l tragea peste capusor cu manutele ei mici,ma cuprins bucuria si imi dadu-se lacrimile,intrebasem medicul ce se intamplase imi spusese ca ia iesit un stafilococ auriu in sange si aceasta bacterie periculoasa sa instalat bine in corpul ei ,iar acum o tin putin sub tratamentul pe care au inceput de 2 zile sa il dea si reactiona destul de bine.Mi-au mutat-o dupa o zi la prematuri sus la etaj ,ramanea doar sa-i se faca tratamentul si sa ramana sub observatie,se mai agita cand ma simtea se calma si,dupa ce plecam de la ea se agita din nou,as fii stat cu ea doar nu aveam voie,aveam un program de o jumatate de ora ,din 3 in 3 ore pe timp de zi si noaptea nu ne chemau,asta ca sa-i hranim,ma mulgeam inca din terapie cand a inceput sa isi revina dar nu mai scoteam in pompa decat 2 degete de lapte,nu imi ceruse nimeni nimic pana atunci desi imi curgea pe picoare in jos laptele,am facut si mastita,dar totul nu a mai contat cand o tineam in brate,o hraneam la biberon,nu ma mai saturam de ea ,si imi parea rau ca trebuia sa plec si sa revin dupa un timp,ce ma deranja foarte tare era comportamentul medicilor ma tratau ca pe o carpa ,am refuzat sa le bag in buzunar bani,dupa 3 saptamani deja ajunsem sa vorbesc singura daca nu dadeai bani se purtau urat cu tine,te face sa te simti o mama rea ,etc .desi nu era cazul fiecare mama isi iubeste puiul,cand sa ne externeze mi-au dat-o o noapte in camera ,am fost in al noua-lea cer dar,eu si fetita mea.

In dimineata urmatoare ,medicul ne-a spus ca suntem gata sa plecam acasa dar sa venim la el la control,o perioada a ramas medicul ei pediatru ,asta pana nu am mai dat de el,medicii din terapie au fost implicati suta la suta ,dar se poate si mai bine ,as prefera sa comunice mult cu parintii ,sa ne spuna mereu ce se intampla cu copilul nu doar ca copilul se simte mai bine,astazi este mai rau,sa iti spuna ca are sanse putine,este dureros sa nu stii mai multe detalii.Ma gandisem la un moment dat cand eram gravida cu cea mica,doamne nascusem la Bucur atunci si ,spitalul arata ca dupa razboi,imi spuneam ,sa ne apere Dumnezeu de microbii astia,la terapie si sus la bebelusi era foarte frumos,dar saloanele aratau foarte vechi,si imi era teama ,sa nu se mai repete din nou ,dar nu a fost asa,medici foarte buni ,asistentele te invata si iti vorbesc foarte frumos,te ajuta si iti explica tot ce nu stii,cu calm si rabdare,si ca prin surprindere am iesit din spital sanatoase,la prima sarcina nascusem la spitalul Filantropia,arata modern cu baie in camera ,la Bucur trebuiasa iesi pe hol ,ca sa mergi la baie,printre altele Filantropia arata foarte bine,dar nu conteaza cum,arata spitalul daca nu este igienizat si nici medicii nu pastreaza igiena ,se pot intampla multe.

Nu caut vina,desi multi medici dupa acesti ani,mi-au spus ca din spital a luat-o,eu sunt foarte fericita ca copilul meu este bine,si nu mai conteaza ca ultima analiza mi-au platit-o ei,adica medicii ginecologi ,aveam cu ce sa le platim,dar au insistat,mi-a dat de banuit si asta,dar suntem binecuvantati cu o fetita frumoasa care a ramas si in ziua de azi cu o cicatrice sub glezna,o sa-i povestim despre asta la momentul potrivit,este un copil binecuvantat si cineva de acolo de sus are mare grija de ea si de noi toti.Este trist pentru ca spitalele ne omoara copii abia nascuti si nu numai,si ei se spala pe maini vedem cazuri destule zi de zi aproape,suntem 2 parinti binecuvantati si fiecare zi este o zi speciala alaturi de comorile noastre.