TESTARILE PSIHOLOGICE DE COMPORTAMENT SI IQ CE ROL AU LA COPII.

De curand am facut testarea fetitei mari , la testul de WHISC IV fetitei ia iesit un coeficient de inteligenta mediu , pana in 100 , nici nu ma astept ca la 10 ani sa devina savant.

La testul de ASEBA unde se masoara comportamentul si sentimentele are un inceput de ADHD , daca nici doamna dr psihiatru de la terapie nu ar fi spus ca are asa ceva , dupa parerea ei fetita mea este bine.

Am ajuns sa facem terapie din cauza mulor teme si situatia scoloara a inceput sa scada, nu mai era atenta la ora dupa spusele domanei Invatatoare.

Care sunt beneficiile efectuarii acestui test ?

Testele psihologice de comportament și IQ (coeficientul de inteligență) au un rol esențial în evaluarea dezvoltării cognitive, emoționale și comportamentale a copiilor. Aceste teste oferă informații valoroase despre abilitățile și dificultățile individuale ale fiecărui copil, ajutând părinții, profesorii și specialiștii să înțeleagă mai bine nevoile copilului. Iată câteva roluri și beneficii importante ale acestor teste:

1. Evaluarea dezvoltării cognitive

• Testele IQ măsoară inteligența generală a copilului, incluzând abilități precum raționamentul logic, rezolvarea de probleme, memoria și gândirea abstractă. Acestea pot identifica copii cu inteligență peste medie (supradotați) sau copii care pot avea nevoie de suport suplimentar în învățare.

2. Identificarea abilităților și provocărilor

• Testele de comportament oferă o evaluare a modului în care copilul reacționează în diferite situații sociale, emoționale și de mediu. Aceste teste ajută la identificarea eventualelor dificultăți de adaptare socială, anxietate, agresivitate sau alte probleme emoționale și comportamentale.

3. Diagnosticarea tulburărilor de învățare sau comportament

• Testele pot fi folosite pentru a diagnostica tulburări precum ADHD, tulburările de spectru autist, dislexia, sau alte tulburări de învățare. Acest diagnostic este crucial pentru a stabili intervențiile adecvate și pentru a personaliza procesul educațional în funcție de nevoile copilului.

4. Orientarea intervențiilor educaționale și terapeutice

• În funcție de rezultatele testelor, pot fi dezvoltate programe educaționale sau planuri de intervenție personalizate pentru a sprijini dezvoltarea copilului. De exemplu, un copil cu IQ ridicat ar putea beneficia de activități mai provocatoare, în timp ce un copil cu probleme comportamentale poate necesita suport emoțional sau terapie comportamentală.

5. Monitorizarea progresului în timp

• Testele psihologice pot fi utilizate periodic pentru a monitoriza dezvoltarea copilului și eficiența intervențiilor educaționale sau terapeutice. Astfel, se poate observa dacă există îmbunătățiri sau dacă sunt necesare ajustări în strategia de suport.

6. Sprijinirea dezvoltării sociale și emoționale

• Înțelegerea modului în care copilul interacționează cu alții și își gestionează emoțiile este esențială pentru succesul în viața socială și școlară. Testele de comportament pot scoate în evidență probleme precum anxietatea socială sau lipsa de control emoțional, care pot fi adresate prin consiliere sau alte forme de suport.

7. Îmbunătățirea relației dintre copil, familie și școală

• Rezultatele testelor oferă părinților și educatorilor o imagine clară a nevoilor copilului, facilitând o mai bună comunicare și cooperare între aceștia. Astfel, se poate crea un mediu optim de învățare și dezvoltare.
• IN CONCLUZIE NU STRICA UN CONSULT NICIODATA POT APAREA SURPRIZE SI MEREU TREBUIE SA LE TINEM IN FRAU.
• Cu toate acestea, factorii externi, cum ar fi cerințele academice excesive, oboseala școlară sau predarea necorespunzătoare, pot agrava simptomele ADHD sau pot face ca acestea să fie mai evidente. Iată o clarificare detaliată:
• 1. Cauze neurobiologice ale ADHD
• ADHD este în principal determinat de factori genetici și anomalii în chimia creierului. Mai exact, neurotransmițători precum dopamina și norepinefrina joacă un rol important în reglarea atenției și comportamentului. Dezechilibrele în aceste substanțe pot contribui la simptomele de hiperactivitate, impulsivitate și dificultăți de concentrare.
• Studiile au arătat că există o componentă ereditară puternică pentru ADHD, adică este mai probabil să apară la copii dacă unul dintre părinți are această tulburare.
• 2. Factori de mediu și educaționali
• Temele lungi și oboseala școlară nu cauzează ADHD, dar ele pot accentua simptomele copiilor care deja suferă de această tulburare. Un copil cu ADHD poate avea dificultăți semnificative în a se concentra asupra sarcinilor lungi și monotone, ceea ce face ca aceste activități să fie și mai stresante pentru el.
• Nepredarea corespunzătoare poate duce la frustrare și anxietate în rândul elevilor, inclusiv a celor cu ADHD. Un stil de predare care nu reușește să capteze interesul unui copil sau care nu îi oferă suportul necesar poate face și mai dificilă gestionarea simptomelor ADHD.
• 3. Influența oboselii și stresului școlar
• Oboseala școlară poate exacerba simptomele ADHD. Un copil obosit va avea și mai multe dificultăți în a se concentra, a fi organizat și a-și controla impulsivitatea. Aceasta nu este cauza tulburării, dar poate contribui la o performanță scăzută și la o dificultate crescută în a gestiona sarcinile școlare.
• Stresul legat de școală poate, de asemenea, agrava simptomele. De exemplu, un copil cu ADHD poate deveni mai impulsiv sau mai neliniștit atunci când este supus unei presiuni academice mari.
• 4. Rolul intervenției timpurii și al metodelor educaționale
• Intervenția timpurie și adaptarea metodelor educaționale pot face o diferență semnificativă pentru copiii cu ADHD. Școlile care oferă suport individualizat, strategii de învățare interactive și structură clară pot ajuta copiii să facă față mai bine provocărilor cauzate de ADHD.
• De asemenea, activitățile de învățare mai scurte și mai interactive pot ajuta la menținerea atenției copiilor care suferă de această tulburare.
• 5. Confuzia cu alte dificultăți școlare
• Simptomele ADHD pot fi uneori confundate cu efectele oboselei școlare sau ale stresului academic. Un copil care nu primește suficient suport educațional poate părea neatenționat sau neliniștit, dar acest lucru nu înseamnă că are ADHD. Este important să existe o evaluare psihologică corespunzătoare pentru a se face distincția între ADHD și alte dificultăți școlare.